9. Natura, cauzele și rolul erorii în cunoaștere

Cunoașterea se definește în primul rând ca posesie a adevărului. Cunoașterea umană este însă un amestec de eroare și adevăr: multe dintre ideile și teoriile considerate la un moment dat ca fiind adevărate s-au dovedit în timp eronate; multe dintre ideile și teoriile noastre ar putea avea cândva aceeași soartă.

În opozie față de adevăr — înțeles ca normă sau valoare fundamentală a cunoașterii — eroarea este solidară cu minciuna. Le deosebește în primul rând intenționalitatea. Ambele sunt categorii ale falsității, una neintenționată însă, cealaltă intenționată. Simplificând, minciuna sugerează indirect posesia adevărului, iar eroarea indică absența acestuia.

Noi căutăm însă adevărul. Ce anume ne împiedică să ajungem la el? Cele mai importante răspunsuri la această întrebare se referă la: a) natura omului; b) natura adevărului; c) influența nefastă a unor

„puteri” care ne împiedică să descoperim adevărul.

René Descartes argumenta că facultatea noastră de cunoaștere, deși limitată, este perfectã dacă ținem cont de intențiile Creatorului și de nevoile noastre (în sensul că prin ea însăși nu poate fi cauză a erorii), altfel ar trebui să spunem că Dumnezeu ne-a înzestrat cu o facultate menită să ne ducă la erori și am pune la îndoială veracitatea Sa. Intelectul este însă lesne biruit de facultatea liberului arbitru (voința), care îl silește să treacă dincolo de limitele sale, aceasta fiind principala cauză a erorilor noastre.

Eroarea provine din contradicția dintre intellect și voință.

Voința (liberul arbitru) este mai întinsă decât intelectul (este infinită), și de aceea ea determină intelectul să-și depășească propriile limite, moment în care liberul arbitru, rătăcit, poate allege eroarea. Deci, eroarea nu se găsește în intellect, ci ea provine din neconcordanța dintre sfera voinței și cea a intelectului. Eroarea este privația adevărului, refuzul nostru de a vedea adevărul.

Celelalte două răspunsuri sunt legate de acceptarea sau respingerea ideii că adevărul este manifest. Dacă vom considera că adevărul nu ni se dezvăluie niciodată ca atare, fiind ascuns, învăluit, originea erorii va fi legată în principal de natura sau modul de a fi al acestuia. Dimpotrivă, dacă vom considera că adevărul ni se prezintă așa cum este, iar noi suntem înzestrați cu facultățile care ne pot ajuta să îl „vedem”, atunci va trebui să explicăm apariția erorii prin refuzul nostru de a vedea adevărul sau prin apel la „puteri” care ne împiedică să-l vedem ori să îl recunoaștem.

În filosofia tradițională, eroarea a fost apreciată, de regulă, în mod negativ: este o lipsă și nu are niciun rol în cunoaștere. Karl Popper argumentează că eroarea are însă un asemenea rol. În încercarea noastră de a atinge adevărul, noi ne raportăm la eroare și, mai mult decât atât, trebuie să încercăm să falsificăm ideile și teoriile noastre, pentru a detecta și a elimina apoi erorile. Astfel, cunoașterea nu este un continuu proces de acumulare de adevăruri, ci unul de detectare și eliminare a erorii.

Pentru el, „cu fiecare pas înainte, cu fiecare problemă pe care o rezolvăm, nu descoperim numai probleme noi și nerezolvate, ci și că acolo unde am crezut că stăteam pe temeiuri solide și sigure, toate lucrurile erau, în realitate, nesigure și într-o stare de curgere”. Cu alte cuvinte, ignoranța este mediul cunoașterii noastre. Progresul cunoașterii nu înseamnă atât o sporire a numărului de adevăruri pe care le deținem, cât o înțelegere mai bună a ignoranței noastre, ceea ce reprezintă, așa cum subliniază Popper, o semnificație modernă a cuvintelor lui Socrate: ,,știu că nu știu nimic”. Prin urmare, eroarea, respectiv descoperirea ideilor false, are un rol pozitiv pentru cunoaștere.

Eşti nebun. Eşti complet dus. Dar lasă-mă să-ţi spun un secret. Cei mai buni oameni sunt aşa. Alice in Wonderland

Acest articol a fost publicat în 9. Natura, cauzele și rolul erorii în cunoaștere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s