Despre gasirea lui Dumnezeu

De ce este abandonarea echivalentă cu găsirea lui Dumnezeu?
Deoarece rezistenţa este inseparabilă de minte, renunţarea la rezistenţă — abandonarea — este sfârşitul dominaţiei minţii ca stăpân, sfârşitul impostorului care se dădea drept „dvs.”, al ego- ului. Toate aprecierile şi tot negativismul se dizolvă. Lumea Fiinţei, care a fost ascunsă de minte, se deschide în acel moment. Brusc, apare o mare linişte în dvs., un sentiment incomprehensibil de pace. Şi în această pace se află o bucurie profundă. Iar în această bucurie se află iubirea . În centrul tuturor se află sacrul, incomensurabilul, cel ce nu poate fi numit.
Nu numesc acest lucru găsirea lui Dumnezeu: Cum am putea vreodată găsi ceea ce nu am pierdut, însăşi esenţa vieţii care există în dvs.? Cuvântul Dumnezeu este limitativ nu numai din cauza miilor de ani de percepţie şi folosire greşite, dar şi din cauză că implică existenţa unei alte entităţi în afara dvs. Dumnezeu este Fiinţa însăşi, nu o fiinţă. Aici nu poate exista o relaţie autentică subiect-obiect, nu există dualitate, dvs. şi Dumnezeu. Realizarea lui Dumnezeu este cel mai natural lucru din lume. Uimitor şi incomprehensibil nu este faptul că îl puteţi conştientiza pe Dumnezeu, ci că nu sunteţi conştient de Dumnezeu.
E. Tolle

Acest articol a fost publicat în Dumnezeu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s