Analiza de text – John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire

Pentru a înţelege dreptul puterii politice şi a-l deduce din originea sa trebuie să luăm în considerare starea în care se află oamenii în mod natural, o stare de perfectă libertate de a-şi hotărî acţiunile şi de a dispune de posesiunile şi persoanele lor aşa cum găsesc potrivit, în limitele legii naturale, fără a cere permisiunea şi fără a depinde de voinţa altui om.

(John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, p. 53)

ANALIZA PASAJULUI ÎN CONTEXTUL OPEREI

Termenii importanţi ai acestui pasaj sunt: „originea statului” din care se va deduce şi „dreptul puterii politice” şi „starea în care se află oamenii în mod natural”, expresie folosită pe tot parcursul lucrării sub forma de „stare naturală”.

Locke prezintă foarte clar în acest pasaj care este scopul întregii sale lucrări şi anume acela de a stabili „dreptul puterii politice”, prin care se întelege de fapt „legitimitatea” puterii politice. El va „deduce”, aşa cum afirmă în acest paragraf, această „legitimitate” din „originea puterii politice”. Prin urmare legitimitatea unei puteri politice se stabileşte în funcţie de modul în care ea a luat fiinţă. Care a fost originea acestei puteri politice?  Locke o identifică a fi într-o stare de natură, o stare, după cum o numeşte el în acest paragraf, în care se află oamenii în mod natural. Această exprimare este foarte importantă pentru a stabili faptul că prin această perspectivă asupra originii statului nu se avea în vedere realizarea unei edificări asupra începuturilor statului în ordine istorică. Problema este una de natură „analitică” şi nu istorică. El înţelege termenul „origine” în sensul lui logic, nu istoric. Ceea ce caută el „nu este începutul, ci <principiul> statului – un raison d`être.” (Ernst Cassirer, Mitul statului, Institutul European, 2001, p. 218) Astfel, atenţia nu este îndreptată asupra istoriei ordinii sociale şi politice, ci asupra validităţii acesteia. Ceea ce contează este baza legală a statului, nu cea istorică.

Starea în care oamenii se află în mod natural este propusă, de Locke,  a exista anterior stării sociale a oamenilor. Conform acestei idei, înainte de constituirea organizării sociale cu tot ceea ce presupune ea (structuri ierarhice, legislaţie), oamenii s-au aflat într-o stare de libertate, aşa cum apare precizat în acest paragraf, şi totodată într-o stare de egalitate: „o stare de asemenea egalitate, în care toată puterea şi jurisdicţia erau reciproce, nici un on neavând mai mult decât altul.” ( J. Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, Nemira, 1999, p. 53)

Libertatea de care vorbeşte în acest paragraf se identifică cu prima formă de proprietate, în viziunea lui Locke, şi anume proprietatea naturală asupra propriului trup şi asupra propriei persoane. De exemplu, sclavii nu sunt liberi pentru că nu sunt stăpânii propriei lor persoane, pentru că altcineva are în proprietate persoana lor. „Aceşti oameni, spune el, au renunţat la vieţile lor şi, odată cu aceasta, la libertatea lor” (J. Locke, p. 103) Şi contrariul celor spuse mai sus, omul care e propriul său stăpân poate fi numit liber. Astfel o concepţie „bazată pe un cult al libertăţii (aşa cum este liberalismul) ajunge, în mod explicabil şi la un cult al proprietăţii” [A.P. Iliescu, op. cit., p.45].

Locke operează cu două tipuri de libertate: libertate naturală (existentă în starea de natură) şi libertatea civilă (existentă în cazul societăţii civile). Amândouă au o regulă, doar că prima este o regulă naturală, pe când cealaltă se bazează pe convenţii.

„Liberatatea naturală a omului înseamnă că acesta este liber faţă de orice putere superioară pe pământ şi nu este supus voinţei sau autorităţii legislative umane, neavând altă regulă [de urmat] decât legea naturală. Libertatea omului în societate înseamnă că el nu este supus altei puteri legislative decât aceleia stabilite în comunitate prin consimţământ.” [J. Locke, op. cit., p. 65]

Pentru Locke a fi om înseamnă a fi liber, iar libertatea este strâns legată de existenţa unei reguli („unde nu există lege nu există libertate”). Iar legea ce preexistă societăţii este legea naturală care coincide cu cerinţele raţiunii. „Starea naturală e cârmuită de o lege naturală care porunceşte tuturor; iar raţiunea care este această lege îi învaţă pe cei care ţin cont de ea că, fiind toţi egali şi independenţi, nici unul nu ar trebui să pricinuiască rău altuia, vieţii, sănătăţii, libertăţii şi posesiunilor sale” [J. Locke, p. 54].

Dacă ar fi să conchidem, putem spune că a fi om înseamnă, în concepţia lui Locke, a fi liber, tot aşa cum înseamnă şi a fi raţional. „Libertatea este o trăsătură definitorie, necesară a fiinţei omeneşti” [A.P. Iliescu, op. cit., p. 2].

Important de menţionat este faptul că starea de natură, în concepţia lui Locke, înglobează mai mult decât o descriere a condiţiei omului înainte de apariţia societăţii civile. Este vorba despre o anumită formă de relaţie umană. Existenţa acestei relaţii atunci când există, nu are legătură cu experienţa politică a oamenilor. În interpretarea lui Locke, „societatea” (un ansamblu de relaţii reglate între indivizi) se naşte înaintea instituţiei politice. Relaţiile dintre oameni constă în ansamblul schimburilor economice în care oamenii intră ca muncitori şi proprietari.”Drepturile, sub forma dreptului de proprietate, îi aparţin individului solitar, şi acest individ stabileşte cu ceilalţi relaţii pozitive” [Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, Ed. Humanitas, 2003, p. 90].

În starea naturală oamenii nu au judecători recunoscuţi care să le arbitreze disputele: fiecare este judecătorul propriei cauze. În consecinţă drepturile fiecăruia sunt în permanent pericol, şi ca o urmare imediată, apare instaurarea arbitrariului. Libertatea este însă pentru Locke strâns legată de existenţa unei reguli cunoscute dinainte şi aplicate în mod nearbitrar; libertatea înseamnă „a nu fi supus inconstanţei, nesigurei, necunoscutei voinţe arbitrare a altuia” [J. Locke, op. cit., p. 65]. Soluţia care apare într-o asemenea situaţie este încorporarea indivizilor, prin consimţământ într-o comunitate. Indivizii obţin astfel pacea şi siguranţa proprietăţii lor. Ca atare, proprietatea nu poate fi pierdută prin consimţământ, ci dimpotrivă, este asigurată. „Puterea politică nu se poate atinge de proprietatea unui om fără consimţământul acestuia” [Cătălin Avramescu, op. cit., p. 290]. Această siguranţă este dată de existenţa legii, care e menită să apere proprietatea. „Oamenii nu ar părăsi libertatea stării naturale şi ale căror constrângeri nu şi le-ar asuma, dacă acestea nu le-ar conserva vieţile, libertăţile şi averile şi nu le-ar asigura pacea şi liniştea prin reguli explicit formulate ale dreptului şi proprietăţii” [ J. Locke, op. cit., pp. 138-139]. Astfel societatea civilă a luat naştere în virtutea unui contract prin care indivizii, până atunci izolaţi, siliţi să se apere şi să-şi facă dreptate singuri, au căzut de acord să cedeze comunităţii dreptul de a le apăra interesele şi de a face dreptate. Comunitatea îşi asumă acum sarcina de a apăra interesele tuturor, ceea ce se realizează pe baza instituirii unor reguli de convieţuire socială. Şi de pedepsire a oricăror vătămări aduse drepturilor şi intereselor oamenilor.

Locke stabileşte astfel care este originea puterii politice şi totodată faptul că aceasta este legitimă. A încercat să demonstreze faptul că dacă puterea emană de la cei cârmuiţi, atunci legitimitatea ei este produsul unui consens (al celor de la care a emanat puterea) şi depinde de respectarea unor condiţii puse implicit odată cu transferarea ei (de la cei conduşi la cei însărcinaţi să conducă).

De ce apare însă această nevoie de justificare a puterii politice? Datorită interpretării originii puterii politice a lui Robert Filmer conform căreia aceasta era dăruită de Dumnezeu lui Adam şi transmisă de la unul la altul urmaşilor săi. Locke consideră că puterea patriarhală a lui Filmer nu poate fi transformată în putere politică  pentru că nu putea exista nicio limitare a puterii regale, în primul rând. Orice astfel de atitudine era considerată ca profanatoare. În al doilea rând, o astfel de teorie asupra originii puterii politice trebuia respinsă şi pentru faptul că oamenii se nasc, conform acestei teorii, supuşi şi aşa vor rămâne. Deci ei nu pot fi în mod legitim liberi şi totodată nici egali prin raportare la cei care îi conduc.

Opunându-se teoriei lui Filmer care privea problema originii statului ca pe o chestiune de fapt adică analizând-o din punct de vedere istoric, Locke este interesat să realizeze o analiză principială a acestei probleme, privind-o ca pe o chestiune de drept [A.P. Iliescu, John Locke şi idealul modern al unei vieţi fondate pe reguli, art. în Al doilea tratat despre guvernare, Ed. Nemira, 1999, p. 17].

Reuşeşte astfel, prin întregul său demers justificativ bazat pe anumite idei precum „stare naturală”, „libertatea şi egalitatea oamenilor”, să arate ceea ce este îndreptăţită sau nu să facă autoritatea politică, insistând cu precădere asupra limitelor puterii.

Referinţe bibliografice:

  1. J. Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, Ed. Nemira, 1999
  2. J. Locke, Eseu asupra intelectului omenesc I, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1961
  3. Adrian-Paul Iliescu, Liberalismul între succese şi iluzii, Ed. All, 1998
  4. Adrian-Paul Iliescu, John Locke şi idealul modern al unei vieţi fondate pe reguli, art. În Al doilea tratat despre cârmuire, Ed. Nemira, 1999
  5. Radu M. Solcan, John Locke şi ideea de libertate, art. În Al doilea tratat despre cârmuire, Ed. Nemira, 1999
  6. Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului. Ed. Humanitas, 2003
  7. Cătălin Avramescu, De la teologia puterii absolute la fizica socială, Ed. All,1 998
  8. Ernst Cassirer, Mitul statului, Institutul European, 2001
Acest articol a fost publicat în Interpretări de texte filosofice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s