Antropologia filosofica

Antropologia este cea mai umanistă dintre ştiinţe şi cea mai ştiinţifică dintre disciplinele umaniste. Alfred L. Kroeber

Antropologia este ansamblul disciplinelor din ştiinţele umane care studiază omul în general.

Antropologia filosofică este o disciplină teoretico-speculativă ce angajează o viziune cu caracter sintetizator, integrator şi general şi care studiază omul în complexitatea sa, cu determinaţiile, manifestările şi raportarea sa la natură, societate şi cultură. 

În cadrul antropologiei filosofice omul este conceput ca fiinţă integrală, deşi în permanentă devenire, ca om generic, ca om total. Ceea ce se vizează este prinderea şi descrierea esenţei umane, dezvăluirea esenţei sale şi conceperea simultană a unui ideal de om. Omul antropologiei filosofice este omul real şi cel posibil, cel concret şi cel conceput, cel individual şi omul ca umanitate. Pe scurt, ea încearcă să stabilească locul şi rostul omului în univers, destinul omului.

O asemenea concepţie va fi dependentă de viziunea filosofică a teoreticianului respectiv. Pe de altă parte, orice concepţie filosofică, în măsura în care îşi urmează natura filosofică, adică înţelegerea totului existenţei, firesc va conţine şi o parte de antropologie filosofică.

Antropologia filosofică apare relativ târziu ca şi domeniu unitar de teorii şi probleme bine conturate. Convenţional data de naştere a antropologiei filosofice, ca domeniu autonom de sine stătător, este considerat anul 1928, an în care apare lucrarea neterminată a lui Max Scheler, Antropologia filosofică.

„Dacă există vreo sarcină filosofică pentru care epoca noastră cere o soluţie de urgenţă absolută, este cea a unei antropologii filosofice. Mă refer la o ştiinţă fundamentală care investighează esenţa şi structura eidetică a omului, raporturile sale cu regnurile naturii (organic, plante şi viaţă animală) în ceea ce este principiul comun al tuturor lucrurilor, originea metafizică a omului precum şi originile sale fizice, psihice şi spirituale, forţele şi puterile care acţionează asupra lui şi asupra cărora el acţionează, direcţiile şi legile fundamentale ale evoluţiei sale biologice, psihologice, spirituale şi sociale, considerate în posibilităţile şi realităţile lor esenţiale. În aceasta rezidă problema psihofizică a raportului corp-suflet şi a raportului noetic-vitalist (dintre spirit şi viaţă). Numai o astfel de antropologie poate oferi fundamentul filosofic ultim ca şi scopuri precise şi specifice de cercetare pentru toate ştiinţele preocupate de obiectul «om» (…) O istorie a conştiinţei de sine a omului, o istorie a formelor ideale de bază în care omul s-a gândit, văzut sau simţit pe el însuşi, trebuie să preceadă studiul ideilor despre om din mit, religie, teologie şi filosofie.” (Max Scheler)

Putem considera că, deşi precedată de mai bine de un secol de cercetări ştiinţifice în ceea ce priveşte problematica omului, secol marcat atât de descoperiri cât şi de construcţii teoretice admirabile, antropologia filosofică a apărut în momentul în care aceste cunoaşteri ştiinţifice au convers într-o cunoştinţă decisivă: omul ştia că nu ştie ce este.

Ca precursoare a viziunii antropologice asupra omului putem enumera în primul rând descoperirile şi dezvoltările din atropologia fizică, apoi psihanaliza care prin conceperea unor teorii şi prin sondarea profunzimilor sufletului uman permitea la un moment dat să ne ofere acel ultim explicativ, precum şi antropologia socială engleză şi cea culturală americană, care tind să ofere viziuni sintetice asupra fiinţei umane.

Omul, dincolo de datele furnizate de ştiinţele consacrate lui este mai mult de atât. Chiar dacă din interiorul acestor ştiinţe s-ar putea ajunge la o viziune sintetică, generalizatoare, totuşi ceea ce ele nu ne pot oferi va rămâne un sens, întrebarea referitoare la esenţă. Filosofia, latura filosofică a antropologiei filosofice îşi poate permite ceea ce nicio ştiinţă în parte şi nici toate la un loc nu ar îndrăzni prin însăşi natura lor, şi anume să rişte întrebarea despre sens.

sursa: Bogdan Popoveniuc, Curs de antropologie filosofică (note de curs)

Acest articol a fost publicat în Antropologie filosofică, FILOSOFIA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s