Panta Rei! de la Heraclit la Pavel Stratan

Heraclit

Heraclit din Efes (în greacăΗρακλειτος Herakleitos; n. cca. 535 î.Hr. – d. 475 î.Hr.), cunoscut ca „Obscurul” (Skoteinos), a fost un filozofgrecpresocratic. El nu a fost de acord cu ThalesAnaximandru și Pitagora în legătură cu substanța fundamentală și considera că elementul fundamental din care derivă toate celalalte este focul, în locul apei, aerului sau pământului, cum considerau filozofii care l-au precedat. Acest lucru a dus la convingerea că schimbarea este un lucru real și că stabilitatea este iluzorie. Pentru Heraclit, totul este „într-un flux”, după cum spune aforismul Panta rei, ce-i este atribuit:

Παντα ρει και ουδεν μενει
„Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat”.

De asemenea a devenit cunoscut pentru că a afirmat: „Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel”. Această afirmație exemplifică punctul culminant al credinței materialiste. Materia lucrurilor se transformă tot timpul și singurul lucru constant este forma, care poate fi exprimată în limbajul atemporal al formulelor matematice.

Punctul de vedere al lui Heraclit, prin care explicarea schimbării ar trebui să fie baza oricărei teorii naturale se opunea foarte puternic lui Parmenide, care considera că schimbarea este o iluzie și că totul este static.

Unica sa scriere care s-a păstrat, căreia posteritatea i-a dat titlul de Peri physeos (Despre natură), nu este o lucrare sistematică, ci mai degrabă un jurnal în care autorul și-a consemnat, sub formă de maxime, concluziile asupra unor probleme-cheie ale filozofiei. Interpretarea celor 130 de fragmente rămâne și astăzi subiect de dispută.

Totul în univers și societate se supune unei ordini necesare, desemnate de Heraclit cu numele logos. Gândirea lui Heraclit a avut în antichitate o puternică influență asupra stoicilor; a exercitat o constantă fascinație pentru HegelMarxEngels și Lenin.

Referitor la limbajul lui Heraclit, Socrate i-ar fi spus lui Euripide: „Partea pe care am înțeles-o e minunată și îndrăznesc să cred că e la fel și cea pe care n-am înțeles-o; dar este nevoie de un cufundător din Delos spre a înțelege totul” (Diogene Laerțiu, II, 22)

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclit

 

Pavel Stratan:

Soarele săruta zorii, norii au aceeaşi soarta
Iară pe-o hartă vântul caută mori de vânt
Zilele şi nopţile intră la servici, pe aceeaşi poartă
Unde viaţa nouă abia începe pe Pământ
Mulţi aleargă să le meargă, alţii doar aşteaptă
Să le treacă cineva cu plinul
Unii însă n-au răbdare şi vor o schimbare
Indiferent ce soartă ar avea destinul
Pas cu pas mergem numai înainte 
Lumea care vine din spate deja se simte
Avem un scop în viaţă clar şi-o zi bună
Şi-un drum pe care trebuie să-l parcurgem împreună
Ştim cu toţii cum e când ţi se pare
Ca orice ai încerca să semeni parcă nu răsare
Dar mai depinde de tine cum te-aduni să nu fii unu
Şi lângă cine mergi dacă el cunoaşte drumu’

 

Căutam fericirea acolo unde
De oameni nefericiţi ea s-ar putea ascunde
Ea poate fi şi în depărtări peste ape
Dar totodată ne poate fi atât de aproape
Încât dacă ai fi lângă mine acum sigur
Nu ai mai fi nici tu şi nici eu n-aş mai fi singur
De vrei cu adevărat o schimbare cum şi eu
Întinde mâna, uite soarele! e al tău!

Soare, soare, soarele răsare lent

Şi apune, şi apune cum răsare

Nimic nu e, nimic nu e permanent

În afară, în afară de schimbare de schimbare

Acest articol a fost publicat în Ontologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s