Dacă tu…

 

 

Dacă tu ai înflori răsfrânt

Ca un muguraș de iasomie

Ar pleca cireși în pribegie

Și-ar fi primăvară pe pământ

 

Dacă tu ai curgere pe zid

Ca un râu prin pietrele rotunde

Lacrimile frunzei ar pătrunde

Și-ar mușca din scorburi de granit

 

Dacă tu ai trece printre nori

Ca un corb cu aripile drepte

Curcubeul ar muri în trepte

Și-ar îmbătrâni fără culori

 

Dacă tu ai aduna fântâni

Ca pe niște sferice smaralde

Ielele s-ar strânge să se scalde

Și-ar purta doar liniște în mâini

 

Dacă tu mi-ai fi de fapt ursit

Te-aș culege ca pe-un măr de soi

Și-nvățând cuvântul amândoi

Te-aș iubi cum n-ai mai fost iubit

Acest articol a fost publicat în Antropologie filosofică, Sensul vieții. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s