Lecția 11. Definiția

DEFINIŢIA. Caracterizare generală. Corectitudine în definire

 Definirea este operaţia logică prin care se precizează sfera sau conţinutul unei noţiuni.

Structura definiţiei

  1. definit – noţiunea pe care vrem să o precizăm
  2. definitor – explicația, procedura de definire, ceea ce spunem despre definit
  3. relaţia de definire – care instituie un raport de identitate între definit şi definitor.

Ex.: „Definirea este operaţia logică prin care se precizează conţinutul sau sfera unei noţiuni.”

„definirea” – definit,

„operaţia logică prin care se precizează conţinutul sau sfera unei noţiuni” – definitor şi

„este” – relaţie de definire.

 

Regulile de definire corectă din punct de vedere logic

Regula 1. Definiţia trebuie să fie caracteristică, adică definitorul să corespundă întregului definit şi numai lui; definiţia să nu fie nici prea largă, nici prea îngustă;

O definiţie este caracteristică dacă:

  1. Definitorul este un temei suficient pentru definit.
  2. Între definit şi definitor există un raport de identitate.

Erori posibile:

  1. Definitorul nu este un temei suficient pentru definit, explicaţia pe care o dăm nu are nicio legătură cu ceea ce vrem sa explicăm, ori definitorul şi definitul sunt noţiuni necomparabile.

Ex. Logica studiază influenţa razelor de lună asupra papucilor de gumă.

  1. Între definit şi definitor nu există un raport de identitate. Putem deosebi următoarele situaţii:
    a) Definiţia este prea îngustă, adică definitorul este subordonat faţă de definit, nu explică întreg definitul, ci numai parte din el.

Ex. Matematica studiază numerele şi figurile geometrice.

  1. b) Definiţia este prea largă, adică definitorul este supraordonat faţă de definit, se referă şi la alte elemente decât cele ale definitului.

Ex. Luna este un satelit natural al unei planete din sistemul solar.

  1. c) Între definit şi definitor există un raport de încrucişare.

Ex. „Sociologia studiază evenimentele sociale” – definiţie incorectă, deoarece sociologia studiază şi altceva decât evenimentele sociale, iar evenimentele sociale sunt studiate şi de alte ştiinţe.

Sau „Pasărea este un vertebrat zburător” – definiţie incorectă pentru că între definit (pasăre) şi definitor (vertebrat zburător) există un raport de încrucişare (sunt păsări care zboară, pasări care nu zboară şi vertebrate zburătoare care nu sunt păsări).

 

Regula 2. Definiţia nu trebuie să fie circulară; definitorul nu trebuie să conţină definitul.

Exemplu: “Istoria este ştiinţa care studiază evenimentele istorice.”

Excepţia de la această regulă se referă la termenii corelativi (vezi clasificarea termenilor).

 

Regula 3. Definiţia trebuie să fie logic-afirmativă, adică să nu conţină negaţii.

Exemplu: “Decenţa este ceea ce nu este trivialitatea.”

Excepţia de la regulă – termenii negativi în care definitorul este obligatoriu negativ.

Regula 4. Definiţia trebuie să fie clară şi precisă, adică definitorul să nu conţină termeni confuzi, noţiuni vide; termeni figuraţi, metafore; să se limiteze strict la notele care formează temeiul suficient, să nu fie adevărate descrieri. (să nu fie nici „prea lungă”, nici „prea scurtă”).
Exemple :“Meseria este brăţară de aur.”  “Onoarea este un exerciţiu admirabil.”

 

Regula 5. Definiţia trebuie să fie consistentă, să nu intre în raport de opoziţie (contradicţie logică) cu alte propoziţii sau definiţii acceptate în domeniul respectiv.

Ex.: de vreme ce clorul este gaz şi este galben-verzui, nu poţi defini gazul ca fiind substanţă incoloră, inodoră etc.

Reclame
Acest articol a fost publicat în LOGICĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.