Gândirea critică

I. CE ÎNSEAMNĂ GÂNDIREA CRITICĂ?

Gândirea critică reprezintă o competenţă metacognitivă – o competenţă cognitivă mai avansată, un fel de gândire despre gândire.

Trebuie  să  cunoaştem  principiile  corecte  ale  gândirii  şi  să  reflectăm  la propriile noastre gânduri. Deseori trebuie să depunem eforturi conştiente pentru a deveni mai buni, nepărtinitori şi obiectivi. Acesta este un lucru foarte greu de realizat. Oricine este capabil să gândească, însă gândirea corectă necesită adesea o lungă perioadă de antrenament. Capacitatea de a gândi  critic  se  dobândeşte  asemenea  multor  altor  competenţe.  Pentru aceasta există trei ingrediente importante: cunoştinţele, abilităţile şi atitudinea.

a) Cunoştinţe:

Atunci când dorim să gândim corect, trebuie să urmăm regulile exacte ale raţiunii. Cunoaşterea teoriei înseamnă cunoaşterea acestor reguli, care reprezintă  principiile  de  bază  ale  gândirii  critice,  precum  legile  logice, metodele raţionamentului ştiinţific etc.

De asemenea, ar fi util să ştim câte ceva în legătură cu ce nu trebuie să facem atunci când dorim să gândim corect. Asta înseamnă că ar trebui să cunoaştem, cât de cât, greşelile pe care le fac oamenii. În primul rând, e nevoie de o oarecare cunoaştere a erorilor tipice. În al doilea rând, psihologii au descoperit o serie de preconcepţii şi limitări persistente la nivelul gândirii umane. Cunoscând aceste constatări empirice, vom putea detecta posibilele probleme.

b) Abilităţi:

Gândirea critică presupune capacitatea de a te antrena într-un proces de gândire reflexiv şi independent.

O persoană care deţine abilităţi de gândire critică ar trebui să poată:

  • Să înţeleagă conexiunile logice dintre idei
  • Să identifice, să construiască şi să evalueze argumentele;
  • Să reflecte la ceea ce motivează convingerile şi valorile personale.

c) Atitudini:

Dezvoltarea unor bune abilităţi de gândire critică necesită nu doar cunoştinţe şi practică. Practica perseverentă poate conduce la îmbunătăţiri doar dacă există motivaţia şi atitudinea potrivite.

Următoarele atitudini reprezintă obstacole pentru gândirea critică:

  • Prefer să mi se dea răspunsul corect decât să îl descopăr singur(ă).
  • Nu îmi place să mă gândesc prea mult la deciziile mele deoarece mă bazez pe intuiţie.
  • De obicei, nu analizez greşelile pe care le-am făcut.
  • Nu îmi place să fiu criticat(ă).

Pentru a ne îmbunătăţi modul de a gândi, trebuie să reflectăm la ceea ce stă la baza convingerilor şi a acţiunilor. Ar trebui, de asemenea, să fim dispuşi să luăm parte la dezbateri, să renunţăm la vechile obiceiuri şi să abordăm complexităţile lingvistice şi conceptele abstracte.

II. PRACTICĂ:

1) Adresarea  unor  întrebări  ce  fac  apel la gândirea  critică

Pentru a deţine bune abilităţi de gândire critică, este necesară însuşirea principiilor teoretice astfel încât să le putem aplica în viaţa de zi cu zi. Putem face acest lucru prin cel puţin două metode, una dintre ele fiind efectuarea cât mai multor exerciţii eficiente. Acestea nu includ doar exerciţii realizate în cadrul cursurilor şi al seminarelor, ci şi exerciţii sub formă de discuţii şi dezbateri cu alte persoane în viaţa noastră cotidiană. Cealaltă metodă o reprezintă aprofundarea principiilor pe care le-am dobândit. La nivelul minţii umane, memoria şi capacitatea de înţelegere se dezvoltă prin realizarea unor conexiuni între idei.

Cum să ne dezvoltăm abilităţile dubitative:

A) Abordaţi presupunerile într-o manieră  dubitativă. Facem numeroase  presupuneri  în  legătură cu aproape orice.  Dar  ce se întâmplă dacă acele presupuneri se dovedesc a fi greşite sau nu se adeveresc întru totul? În acest caz, trebuie reconstruită întreaga fundaţie.

B) Nu preluaţi informaţii fără a le fi verificat personal. Asemenea presupunerilor, poate fi util să preluaţi informaţii din anumite surse. În loc să verificăm tot ce spune cineva, avem tendinţa să calificăm informaţia ca provenind dintr-o sursă sigură sau nesigură. În acest mod, suntem scutiţi de a verifica orice informaţie pe care o primim, economisind astfel timp şi energie. Însă, aceasta ne împiedică să analizăm mai profund informaţiile percepute ca provenind dintr-o sursă sigură, chiar şi atunci când acestea, în realitate, nu sunt fiabile. Doar pentru că o informaţie a fost publicată într-o revistă sau dată pe un post de televiziune, nu înseamnă neapărat că este adevărată.

C) Adresaţi întrebări. Întrebările reprezintă chintesenţa gândirii critice. Dacă nu ştiţi ce întrebări să adresaţi sau nu puneţi deloc întrebări, e posibil să nu primiţi niciun răspuns. Gândirea critică înseamnă găsirea unui răspuns, într-un mod elegant.

D) Puni-vă în locul celorlalţi. Empatia vă poate ajuta să vă dezvoltaţi abilităţile de gândire critică. Punându-vă în locul celorlalţi, veţi putea identifica motivaţiile, aspiraţiile şi anxietăţile acestora. Puteţi folosi aceste informaţii în avantajul dumneavoastră, pentru a convinge sau, pur şi simplu, pentru a deveni o persoană mai bună. Empatia trebuie să fie însoţită de sensibilitate.

E) Analizaţi toate opţiunile pe care le aveţi. Când doriţi să vă folosiţi abilităţile de gândire critică pentru a acţiona — în condiţiile în care „filozofia de salon” devine depăşită după un timp – ar fi util să ştiţi ce opţiuni aveţi. Enumeraţi-le şi analizaţi-le. Adesea, credem că n-avem decât o singură opţiune la dispoziţie, deşi mai există şi altele.

F) Greşiţi până reuşiţi. Nu vă fie teamă de eşec. Eşecul reprezintă un alt mod de a afla ceea ce nu funcţionează. Folosiţi-l în avantajul dumneavoastră, aplicând lecţiile învăţate. Adevărul este că oamenii de succes dau greş până reuşesc, însă ceea ce se vede este doar succesul lor.

2)  Convingerea  metodologică  şi raţionamentul cauzal

Convingerea metodologică şi dubiul metodic reprezintă instrumente sistematice cu  ajutorul cărora putem vedea lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Acestea ne ajută să detectăm lucruri pe care altfel le-am fi ignorat cu uşurinţă.

Regula de 5 minute este un mod extrem de uşor de a testa convingerea metodologică. Timp de 5 minute, nu este admisă nicio critică la adresa ideii şi toată lumea trebuie să încerce să fie de acord cu ea. În această situaţie, pot fi utile următoarele întrebări:

  • Ce este interesant sau util la această perspectivă? Care ar fi câteva caracteristici intrigante pe care alţii nu le-au observat?
  • Ce observaţi atunci când credeţi în această perspectivă?
  • Dacă ar fi adevărată, ce ar fi diferit în lume?
  • În ce condiţii ar putea fi adevărată această idee?

3) De ce este importantă gândirea critică?

Gândirea critică reprezintă o abilitate reflexivă care se aplică la nivel general. Capacitatea de a gândi clar şi raţional este esenţială, indiferent ce alegem să facem. Gândirea critică este, în mod cert, importantă pentru cei ce lucrează în educaţie, cercetare, finanţe, management sau în domeniul juridic. Însă aceasta nu se limitează la un anumit domeniu. Capacitatea de a gândi corect şi de a rezolva problemele sistematic reprezintă un avantaj în orice carieră.

Gândirea critică este foarte importantă în noua economie a cunoaşterii. La nivel global, economia cunoaşterii este acţionată de informaţie şi tehnologie. Trebuie să putem face faţă schimbărilor într- un mod rapid şi eficient. Noua economie solicită tot mai multe abilităţi intelectuale flexibile, dar şi capacitatea de a analiza informaţia şi de a folosi cunoştinţe din diverse surse în vederea rezolvării problemelor. O bună gândire critică se bazează pe astfel de abilităţi reflexive, fiind foarte  importantă  într-un  mediu  profesional  aflat în continuă schimbare.

Gândirea critică sporeşte abilităţile lingvistice şi cele de prezentare. O gândire clară şi sistematică poate îmbunătăţi modul în care ne exprimăm ideile. Pe lângă faptul că ne învaţă cum să analizăm structura logică a textelor, gândirea critică dezvoltă şi capacitatea de înţelegere.

Gândirea critică promovează creativitatea. Găsirea unei soluţii creative la o problemă nu se rezumă doar la o serie de idei noi. Trebuie, de asemenea, ca aceste noi idei să fie viabile şi relevante pentru sarcina respectivă. Gândirea critică joacă un rol crucial în evaluarea noilor idei, selectarea celor mai bune şi modificarea lor, în caz de nevoie.

Gândirea critică joacă un rol esenţial la nivelul autoreflecţiei. Pentru a avea o viaţă plină de sens şi bine structurată, trebuie să motivăm şi să reflectăm la valorile şi deciziile noastre. Gândirea critică oferă instrumentele necesare acestui proces de autoevaluare.

O bună gândire critică reprezintă fundamentul ştiinţei şi al democraţiei. Ştiinţa presupune aplicarea critică a raţiunii în scopul experimentării şi confirmării teoriilor. Pentru asigurarea bunului mers al unei democraţii liberale este nevoie de cetăţeni care analizează critic problemele sociale cu scopul de a alege forma de guvernanţă adecvată şi de a elimina preconcepţiile şi prejudecăţile.

sursa: I see you. Modul 1, Gândirea critică. Erasmus+

Acest articol a fost publicat în Gândirea critică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.