a vedea lumea cu ochii celuilalt

Este fascinant felul în care sufletele ajung să se recunoască, trecând peste barierele impuse de nevoia de a se simți protejate. E simplu să te gândești de ce unul dintre aceste momente magice se poate întâmpla atunci când privești copiii sau atunci când te îndrăgostești. Dar cum e posibil ca toate artificiile să cadă, făcând loc întâlnirii în care se recunosc eurile autentice și pure a doi străini?
Să ajungi să poți vedea lumea prin ochii celuilalt poate fi ceva periculos. E în joc propria identitate, cu toate credințele, valorile și atitudinile tale. Riști să te vezi altfel, chiar să te pierzi pe tine însuți definitiv și să nu mai poți nicicând vedea ca înainte lumea din jur. Întreaga perspectivă asupra lumii se modifică, iar aceast lucru te schimbă și pe tine inevitabil, tu rămânând, paradoxal, același. Poate tocmai de aceea este posibilă recunoașterea: pentru că, de fapt, descoperi în tine însuți o dimensiune care a fost acolo de la bun început, însă pe care nu putea să o reveleze decât o minunată întâlnire cu celălalt.
„A înţelege lumea, a o explica, a o dispreţui – aceasta este, poate, treaba mari­lor gânditori. Pe mine mă interesează însă doar putinţa mea de a iubi lumea iar nu de a o dispreţui sau de a o urî, urându‑mă şi pe mine însumi, putinţa de a o privi şi de a mă privi pe mine însumi şi pe toate fiinţele cu dragoste şi cu admiraţie, şi cu profund respect.” Hermann Hesse, Siddhartha

Acest articol a fost publicat în Licurici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s